Interviul de astăzi a fost inspirat de o experiență povestită de un pacient operat pe inimă. Întrebat ce i s-a părut cel mai complicat atunci când s-a trezit după intervenția chirurgicală, acesta mi-a spus: „Prima respirație.” Gestul acesta, care ni se pare tuturor atât de firesc, de banal, este acel gest care ne învață prima dată să nu luăm viața „for granted”. Să o prețuim, să avem grijă de ea, să o celebrăm, ca gest de cea mai mare însemnătate!  
Cei care i-au devenit pacienți, trecând printr-o traumă, ce a necesitat poate un gest chirurgical sau o perioadă de recuperare, au re-învățat alături de Bogdan Goga- fizioterapeut și fondator al Centrului „Terapie pentru Mișcare" - să ia totul de la zero, începând cu primele gesturi...respirația și mișcarea.
A fost inspirat în viziunea sa profesională de principiul pastorului Martin Luther King, care într-unul dintre discursurile sale spune că cel mai important lucru în viață este legat de ceea ce facem pentru semenii noștri, de aceea fizioterapeutul Bogdan Goga a ales să pună cunoaștere și multă pasiune într-un tandem corp-minte, ȋntotdeauna unic, pentru a reda fiecărui pacient sănătatea și starea de bine.
Are un anumit mod de a se deschide oamenilor, cu multă sinceritate, printr-un zâmbet. 
Vă invit să îl cunoașteți ȋn interviul „Speak Up” de astăzi:

Ȋntrebare Mihaela Dram: - „Respirația este primordială pentru viață și acum înțelegem asta, mai mult ca oricând.” Spuneaţi. Aș începe printr-o ȋntrebare contextuală, legată de situația pacienților infectați cu Sars-Cov-2 care au avut manifestare pulmonară a bolii. Am văzut că au circulat testimoniale cu exerciții de respirație special realizate pentru bolnavii de Covid-19. Sunt eficiente, ar fi indicate tehnici respiratorii pe durata manifestarii bolii, pentru a antrena plămânii în procesul de oxigenare și prevenirea complicațiilor pulmonare?
Bogdan Goga: - În funcție de stadiul de evoluției al CoViD-19, sunt indicate diferite forme ale fizioterapiei respiratorii. Astfel, în faza acută (primele săptămâni) strategia este de a ușura cât mai mult funcția pulmonară, ca apoi, după depășirea momentului critic, să fie realizată o readaptare a corpului la efort și în finalul procesului de recuperare o creștere a capacității de efort (după externarea din spital). Drept urmare și tehnicile aplicate vor fi diferite. În primă fază, posturarea în poziții ce  ușurează respirația este extrem de importantă  - la care se pot adăuga ușoare exerciții menite să aducă un plus de oxigen - plus mobilizarea din pat în poziția ortostatică. Mai apoi, se pot implementa cicluri active de respirație și exerciții mai complexe menite să activeze mai bine funcția cardiorespiratorie. După acestea, putem vorbi de un antrenament menit să crească capacitatea de efort prin cicloergometru (bicicletă medicinală) sau covor rulant (bandă de mers) la anumite intensități și durate de timp.
- In perioada de convalescență/recuperare post-Covid 19, ați vorbit despre beneficiul respirației corecte. Ce recomandări puteți face, cu ce frecvență ar putea fi făcute aceste exerciții? Ar trebui practicate numai în prezența specialistului sau se pot practica și acasă?
- Nu aș zice respirație corectă, ci mai degrabă respirație eficientă, ce ne asigură necesarul de oxigen raportat la activitățile pe care le desfășurăm. Putem observa acest lucru monitorizând saturația de oxigen cu un pulsoximetru. Un program de kinetoterapie respiratorie va fi realizat sub supravegherea unui fizioterapeut specializat în kinetoterapie respiratorie. Personal, am avut șansa să învăț în această direcție de la și împreună cu  profesorul Aymeric Le Neindre, un fizioterapeut francez de la Paris, ce a dezvoltat domeniul acesta prin numeroase studii. Principiul exercițiilor terapeutice în acest caz ar fi „puțin și des”. Cu alte cuvinte, nu este suficientă și nici recomandată o ședință, chiar și zilnică, de o jumătate de ora – o oră de fizioterapie respiratorie, iar restul zilei pacientul să nu mai facă nimic. Am putea spune că rolul fizioterapeutului este să educe pacientul ce exerciții să facă și cum să le execute. În plus, acesta îi va recomanda frecvența de execuție (o dată / oră; o dată / 2 ore etc.). Este important dacă post CoViD-19 pacientul rămâne cu saturație scăzută acesta să învețe câteva strategii prin care să o crească. O strategie clară este administrarea de oxigen la care se pot adăuga posturările și exercițiile de respirație, plus exerciții generale menite să mobilizeze întreg corpul.
Rolul fizioterapeutului este să educe pacientul ce exerciții să facă și cum să le execute
- Pentru ca am pornit articolul de la experienţa pacientului operat pe cord, ne puteți da câteva recomandări despre recuperarea post-intervenții chirurgicale complexe, în ce privește procesul de revenire la o viață normală a pacienţilor operaţi?
- În acest caz ar fi important de discutat ce va înseamnă „viața normală” pentru acești pacienţi: să aibă viața pe care o avea înainte sau mai bine: să dezvolte un stil de viață sănătos, cu mișcare ca activitate de tip liber zilnică, o alimentație sănătoasă, fără excese sau obiceiuri vicioase (fumatul, de exemplu). Și deși răspunsul logic ar fi al doilea, cred că nu orice om va dori să meargă pe acest drum. Și cred că un proces de recuperare trebuie să se bazeze și pe aceste aspecte, pentru că am întâlnit foarte mulți pacienți ce au fost mulțumiți doar să nu mai aibă dureri, dar în rest nu doreau să schimbe altceva în viața lor. 
Clar există lucruri ce vor trebui să fie obținute indiferent de discuția de mai sus după o interveție chirurgicală: absența durerilor, mobilitatea articulațiilor, forța musculară, capacitatea de efort sau controlul motor. Dar mai departe, procesul de recuperare se încheie diferit, în funcție de pacient și de cum dorește acesta să fie după. După ligamentoplastia genunchiului, de pildă, un sportiv va face recuperare până poate reintra pe teren, pe când un om sedentar ce practică rar o activitate fizică poate va dori să poată alerga fără dificultăți.
Cea mai bună recomandare pe care o pot da este ca mișcarea să nu lipsească din procesul de recuperare încă din prima zi după intervenția chirurgicală. Dozarea și tipul mișcării însă, fac esențială colaborarea cu un fizioterapeut.
                       Mișcarea să nu lipsească din procesul de recuperare!
- O categorie de pacienți foarte afectați de aceasta pandemie au fost pacienţii oncologici, puși  deseori în așteptare de sistemul de sănătate. Pentru ce tip de cancere este recomandat un program de recuperare? Știu că, de pildă, post-mastectomie, se practică exerciții pentru a evita limfedemul.
- Mișcarea sub formă organizată - exercițiile fizice - nu ar trebui să lipsească din viața omului, indiferent de starea sa de sănătate. Bineînțeles că aceasta trebuie dozată astfel încât să nu producă deservicii. Și aici poate interveni un fizioterapeut. Să creeze un program de exerciții fizice terapeutice și un program de activitate fizică particularizat fiecărui pacient. În ultimii ani vedem o direcție tot mai puternică legată de importanța mișcării în viața omului și cum sedentarismul este „noul fumat”. Lipsa mișcării este considerată fie cauză, fie un factor agravant/favorizant pentru o plajă foarte largă de afecțiuni de la dureri de spate la afecțiuni cardiace sau chiar oncologice. 
Orice formă de neoplasm ce afectează sistemul musculoscheletal ar avea indicație pentru recuperare medicală. Cu alte cuvinte, dacă este alterată capacitatea de mobilizare/ mișcare, pacientul ar avea indicație pentru un program de fizioterapie (cu mențiunea că anumite proceduri cum ar fi electroterapia, laserterapia ar fi contraindicate). Așa este, pentru limfedemul ce apare secundar extirpării ganglionare într-un cancer de sân, de exemplu, sau într-un cancer de col uterin este foarte important ca pacientul să își creeze o rutină de exerciții fizice terapeutice specifice zilnice pentru a putea ține sub control limfedemul debutat sau de a încerca prevenirea debutului acestuia. Pe lângă exerciții însă, este important să adăugăm drenajul limfatic manual, drenajul limfatic mecanic, bandajarea multistrat, manșoanele de compresie și autodrenajul.
- Pentru că am vorbit despre intervenții chirurgicale, aș vrea să vă întreb dacă există forme de chirurgie care pot fi evitate/prevenite prin programe de kinetoterapie bine conduse?
- Modificările degenerative (de îmbătrănire prematură) duc la patologii articulare – cum ar fi gonartroza sau hernia de disc – ce pot evolua până în punctul în care intervenția chirurgicală să fie singura soluție terapeutică. Dar această evoluție variază de la individ la individ și este influențată de foarte mulți factori. Lipsa mișcării și greutatea corporală sunt în capul acestei liste. Astfel menținerea unei greutăți optime prin alimentație, mișcare și dezvoltarea unui program în care să existe mai multă mișcare zilnică și câteva ore pe săptămână de sport poate avea rezultate foarte bune în astfel de patologii.
- Se vorbește despre posturologie ca fiind o nouă știință. Cât de importantă este postura în a preveni anumite afecțiuni ale coloanei vertebrale?
- Cred că ar fi bine să pornim în acest răspuns definind termenul de „postură”, pentru că îl auzim foarte des. Postura reprezintă răspunsul corpului nostru la forțele la care este supus (în special gravitația) și la activitățiile pe le desfășurăm. Postura ne ajută să ne desfășurăm activitățile mai eficient și cu un consum redus de energie. Deși considerăm vicioasă o postură aplecată pe calculator, trebuie să știm că aceasta nu este decât modalitatea noastră de a ne apropia (pentru a nu consuma mai multă energie) către ce ne interează în acel moment – ecranul monitorului. 
Posturologia ca știință a luat un avânt puternic în ultimele două decenii. Dacă până nu demult vorbeam despre postură ideală, despre cum ar fi corect să stăm la birou, în picioare, cum să dormim corect, cum să mergem corect, astăzi știm că nu există idealul – perfecțiunea, că fiecare individ este unic și că există multe variații anatomice ce sunt fiziologice până la un anumit punct. Important este să avem o postură funcțională, ce să fie o bază solidă pentru activitățiile noastre cotidiene și să nu ne predispună la diferite afecțiuni sau patologii. Iar cel mai bun mod putea a avea o postură corectă este prin mișcare -  și nu prin a ne menține într-o postură prelungită (oricât de corectă ar fi acesta).
                    Cel mai bun mod putea a avea o postură corectă este prin mișcare
- Copiii și adolescenţii sunt din ce în ce mai afectați de aceste probleme, mai ales în această perioadă în care am fost destul de statici. Ce recomandări aveți pentru tineri în “corectarea” posturii, lucruri simple, care se pot practica acasă...?
- Le-aș recomanda mișcarea zilnică, ce poate fi aplicată în orice loc, în orice context. Dacă vorbim despre o tulburare de statică a coloanei vertebrale ce poate duce la deformări vertebrale – scolioza, atunci clar aceștia trebuie să urmeze un program de kinetoterapie specific. Dar dacă vorbim doar de postură vicioasă datorată lipsei de mișcare, sedentarismului și șezutului prelungit, mișcarea sub formă de exerciții fizice poate fi de real folos. Tehnologia vine acum în sprijinul nostru cu multe forme de aplicații cu programe de exerciții adaptate vârstei sau obiectivului scontat. Un alt lucru este schimbarea scaunului de la birou cu  gym ball(minge de fitness). Plus setarea unei alarme ca la o oră maxim (sau în pauza dintre orele online) să se ridice și să facă 2 – 3  mișcări simple menite să mobilizeze coloana vertebrală și restul articulațiilor. În plus, la fiecare oră să schimbe puțin poziția la birou. Să mute monitorul sau laptopul 5 cm la stânga, după 5 cm la dreapta, în spate, în față, să se apropie de birou, să se depărteze – să nu aibă mereu aceași postură.
- Dureri de spate, probleme ale articulațiilor, terapii de prevenție sau post-chirurgicale etc., toate acestea își pot găsi soluții printr-un program adecvat, realizat de oameni care au studiat și practicat “terapia prin mișcare”. De ce mișcarea ar trebui să fie “o terapie”? Nu este mai curând un mod de viață?
- Cred că mișcarea este și o terapie și un stil de viață. Depinde doar de momentul vieții în care se află un om. Sunt momente în care în urma unei patologii, unei intervenții chirurgicale, acesta își pierde capacitatea de mobilizare și atunci prin mișcări grupate în exerciții fizice terapeutice (kinetoterapie) putem readuce mișcarea în viața sa. Dacă este un om sănătos sau după procesul de recuperare, ideal ar fi să își creeze un stil de viață în care mișcarea să nu lipsească din viața sa. Și vorbim de mișcare ca activitatea de tip liber, nu mișcări repetitive – munca fizică ce ne poate suprasolicita organismul.
Despre Bogdan Goga:
- Fizioterapeut și fondator al Centrului „Terapie pentru Mișcare”
- Singurul român care a obţinut Diploma post-universitară în Limfologie la Facultatea de Medicină Montpellier – Nîmes din Franța (2018)
- Diploma de terapeut manual ortopedic (OMT) recunoscut de către Federația Internațională de Terapeuți Manuali Ortopedici (I.F.O.M.T.) (2019)
- Și-a ȋnceput cariera cu 6 ani de experienţă în Institutul Clinic Fundeni.