Data de 31 octombrie marchează aniversarea Zilei Internaționale a Mării Negre - cea mai izolată mare față de oceanul planetar.

În urmă cu mii de ani, Marea Neagră a fost un lac cu apă dulce, înainte ca o creștere a apei în Marea Mediterană să fi cauzat intrarea apei sărate în lac. În conformitate cu această teorie, mulți spun că Mediterana a ajuns la Constanța în urma inundațiilor catastrofale menționate în povestirea Arca lui Noe din Biblie. Din când în când, arheologi marini au clamat în sprijinul sau împotriva acestor afirmații. Cu toate acestea, din cauza lipsei de dovezi științifice credibile, această istorie particulară a Mării Negre rămâne un subiect de dezbatere.

Dincolo de această poveste, în fiecare an, data de 31 octombrie marchează aniversarea Zilei Internaționale a Mării Negre - cea mai izolată mare față de oceanul planetar. La această dată, în anul 1996, miniștrii mediului din cele șase țări riverane - Bulgaria, Georgia, România, Federația Rusă, Turcia și Ucraina - au semnat Planul Strategic de Acțiune pentru Reabilitarea și Protecția Mării Negre, un instrument prin care țările riverane luptă pentru a proteja Marea Neagră împotriva poluării și cuprinde un set cuprinzător de strategii și măsuri pentru protecția și reabilitarea uneia dintre cele mai vulnerabile mări ale lumii.
Marea Neagră este a treia mare ca suprafață în Europa, după Marea Mediterană și cea a Nordului. Este, de asemenea, cea mai izolată mare față de oceanul planetar, din acest motiv, este foarte vulnerabilă în fața presiunilor exercitate de activitățile umane și starea sa de sănătate depinde atât de statele costiere, cât și de cele non-costiere.

Peste 300 de râuri și fluvii, inclusiv fluviile europene Dunărea, Nipru și Don, se varsă în Marea Neagră și în Marea Azov. Unele dintre aceste râuri și fluvii formează un estuar sau o deltă înainte de a ajunge în mare. Delta formată de fluviul Dunărea este cea mai mare zonă umedă din regiune, fiind declarată Rezervație a Biosferei Delta Dunării (RBDD).

Apele maritime interioare și marea teritorială, până la izobata de 20 m inclusiv, precum și litoralul Mării Negre de la Brațul Chilia până la Capul Midia, sunt componente ale Rezervației. Zona pontică a Rezervației Biosferei Delta Dunării este caracterizată prin plaje nisipoase, altitudini scăzute și pante submarine puțin abrupte, se întinde de la Golful Musura în nord, până la Capul Midia în sud și se desfășoară pe o lungime de 166 de km.

În zona marină a Deltei Dunării se găsesc habitate sedimentare, ce sunt considerate unice. Datorită frumuseții peisajului și a diversității de plante și de animale existente este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase zone de pe continentul european.