În ultima lună planeta pare că a luat foc! La figurat și nu numai! Revenirea în prim plan a efectelor discriminării rasiale, în special în Statele Unite, unde povestea pare că nu se va încheia vreodată (a se vedea, spre exemplu, poveștile despre Ku Klux Klan, de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, sau cele din rândul armatei americane din Al Doilea Război Mondial, unde persoanele de culoare erau tratate ca ființe umane de „mâna a doua”, sau cazul asasinării pastorulului Martin Luther King. jr din 1968 etc),  i-a pus pe gânduri nu doar pe americani, ci și pe europeni.

Fiindcă istoria de altădată a fost scrisă împreună. O istorie pe care unii dintre contemporani o doresc chiar rescrisă! informatiabucuresti.ro încearcă să vă prezinte, în câteva cuvinte, o parte din frământările actuale ale istoricilor și economiștilor lumii pe această temă!

Nicolas Barreyre, lector la Centrul de Studii Nord-Americane al Școlii de Studii Avansate în Științe Sociale (EHESS), a descris pentru presa franceză certurile dintre istoricii din Statele Unite cu privire la rolul jucat de forța de muncă a sclavilor în dezvoltarea sistemului capitalist, la începutul secolului al XIX-lea. Totul se învârte în jurul întrebării: „Care a fost rolul marilor plantații de sclavi din sudul Statelor Unite în economia americană până la Războiul Civil American (1861-1865), cel care a pus capăt sclaviei?”.

În anii ’70 ai secolului trecut, viziunea predominantă a istoricilor, care coincidea cu cea a economiștilor, era că Sudul pasionat de sclavie trăia într-o economie precapitalistă, ineficientă și neprofitabilă, care nu putea supraviețui împotriva Nordului, angajat în revoluția industrială de la începutul secolului XIX. Ca atare, una capitalistă prin definiție.

După ultlma criză economică care a zguduit planeta, 2008 - 2010, istoricii au privit din nou la originea sistemului economic american, dând naștere la ceea ce s-a numit ulterior „noua istorie a capitalismului”.

Ideea de bază este că economia bazată pe forța de muncă a sclavilor, adică cea din sudul Americii, a fost una de factură capitalistă, care a contribuit foarte mult la dezvoltarea capitalismului american din nord, ale cărui fabrici s-au folosit din plin de bumbacul venit din sud pentru a obține foloase materiale importante.

Mai mult, au existat numeroase cazuri în care industriașii din nord au furnizat utilajele agricole plantațiilor din sud, în timp ce băncile acestora finanțau diverse afaceri tot din sud, extinzându-și astfel aria de acțiune.

Cererea de bumbac a fost astfel încurajată să explodeze încât din primele decenii ale secolului al XIX-lea în statele americane din sud, unde bumbacul și forța de muncă dezvoltată de sclavi constituiau principalele „active” ale unei companii, în termenii folosiți astăzi de profesorii de economie.

De ce a prins „Black Lives Matter” și în bătrăna Europă?

Asta a determinat o creștere fără precedent a numărului de sclavi, în statele din sud. O creștere care aproape 50 de ani mai târziu avea să ducă la un alt eveniment istoric major, Războiul de secesiune (1861 - 1865, în care balanța victoriei a înclinat deseori spre ambele direcții), în urma căruia fenomenul exploatării sclavilor s-a estompat. 

Pe de altă parte, în această moștenire grea a descendenților sclavilor se află implicată și Europa, Marea Britanie a secolului al XIX-lea profitând din plin de efectele economiei nord-americane bazată pe cultivarea bumbacului, dar și pe exploatarea forței de muncă dezvoltată de un număr foarte mare de sclavi.

Cultivatorii americani și-au finanțat decenii bune investițiile cu ajutorul direct al comercianților britanici de bumbac, mai ales cei din Liverpool,  port important la Oceanul Atlantic ce separă cele două continente, și care ulterior s-au transformat în bancheri.

Nu trebuie uitat că traficul de sclavi din Africa și transportarea acestora pe continentul american a fost interzis încă din 1808. Asta nu le-a dat prea mari bătăi de cap englezilor, care au continuat să dezvolte comerțul de sclavi în Statele Unite, cu ajutorul a zeci de comercianți britanici care dețineau corăbii și, ca atare, și controlul asupra rutelor pe ape. 

Una peste alta, rolul jucat de sclavii africani din postura de motor al economiei nord-americane mare parte a secolului al XIX-lea, rămâne până azi greu de contestat și real, în ciuda părerilor împărțite ale istoricilor și formatorilor de opinie.

Mișcarea „Vieților oamenilor de culoare contează”, născută după asasinarea, la finele lunii mai, a unui bărbat de 47 de ani, de culoare, George Floyd, la Minneapolis, de către un polițist alb, azi aflat după gratii, face și ea parte din caruselul istoriei. Nu mai contează ce era și ce făcea George Floyd. Moartea lui a declanșat revolta morală împotriva segregării rasiale, meteahnă de care americanii din sud, încă nu s-au lăsat.

Ca și decizia primei ligi fotbalistice din Marea Britanie, care a acceptat cu ușurință ca jucătorii profesioniști să dispute partide oficiale având înscrise pe tricourile de joc celebrul slogan de acum, „Black Lives Matter”!