De astăzi am intrat în ultima lună de vară și totodată  a opta lună a anului.

În calendarele vechi i se spune „Gustar”, pentru că acum se gustă strugurii. Tot în august „se gustă” fructele de cais cu coacere târzie şi cele de piersic, prunele, merele şi perele de vară. I se mai spune „Secerar”, amintind că-i timpul secerișului, precum și Augustru, Agust, Ogust, după numele primului împărat roman, Augustus Octavian Caesar. August are 31 de zile, pentru că împăratul a dorit ca luna lui să aibă tot atâtea zile ca și cea a marelui Iulius Caesar.

Luna se deschide cu post, un post de mare însemnătate, unul dintre marile posturi de peste an - Postul Sântămăriei Mari. I se mai spune „postul lui August” și – chiar dacă are numai două săptămâni - este considerat la fel de sever ca Postul Paștilor. Se povestește că acest interval de timp este „rupt” din Postul Mare, care - înainte vreme - ar fi ținut nouă săptămâni, dar cum primăvara e mai săracă în alimente, ar fi fost mutat vara, când legumele și fructele sunt numai bune de mâncat. Bătrânii spun că dacă ții Postul Sântămăriei Mari în rugăciune, cu trup, suflet și gând curat, ți se poate îndeplini orice dorință.

Primele zile din august închid o perioadă în care mierea, aliment considerat sacru în vechime, mai poate fi culeasă. Se taie fagurii şi se curăţă stupii pentru iarnă. Mierea, hrană a zeilor și ofrandă adusă strămoșilor, are acum proprietăți magice, de vindecare și protecție. Stuparii împreună cu prietenii, vecinii și rudele, se ospătează cu faguri, turte calde și vin îndulcit, într-o masă ritualică de întărire a sănătății fizice, psihice și sufletești. Apoi, fac lumânări cu „ceara de la Macavei/Macovei”, pe care le păstrează tot anul, pentru a le arde în zilele cu primejdii.

Este perioada din an în care încep a coborî urşii şi a se împerechea. Oamenii din satele de munte duc la biserică plantele de leac culese peste vară pentru a le sfinți, stropesc livezile și gospodăriile cu agheasmă ca să nu le prade ursul, iar în locurile lui „de trecere” îi lasă drept ofrandă carne de vițel sau de oaie, spunând: „Na, ursule, mâncare/ Să nu te dai la mioare,/ Să nu te dai la vite/ Că-s mândre și cornute…”.