Se spune că pentru a vizita Sfântul Mormânt trebuie să fii pregătit. De fapt, această pregatire ţine de starea de spirit şi mai puţin de experienţa de viaţă. Nu ştiu dacă am reuşit să surpind alte fapte de viaţă sau să am o anumită stare de spirit, dar prefer să fiu corectă faţă de mine dar şi faţă de dvs.. Am încercat ceea ce deja, este altceva. Deci, să pornim la drum…                                                        

Am plecat spre Ţara Sfântă

Dâre de lumină albastră curgeau în urma fuselajului, dar Boengul 735 alerga să le prindă pe cele roşii şi galbene din urmă. Nici nu ne-am ridicat bine de la sol că au început problemele. Curenţii turbionari zgâlţâie aparatul din toate încheieturile. Mă gândeam că dacă tot o fi să se întâmple ceva, măcar muream liniştită, în drum spre Ţara Sfântă. Dar mai ştiu, că la sfârşitul lui ianuarie, pe ceaţa care făcuse ca zeci de avioane să aterizeze pe alte aeroporturi din țară, singurul care a aterizat pe Otopeni a fost avionul companiei El Al. Avioanele acestei companii sunt dotate cu aparatură de dirijare pe timp de ceaţă, adică în orb. Pista virtuala ghidează aterizarea.

M-am lovit şi de prima reacţie de intoleranţă. Un ultrareligios evreu nu a vrut să se aşeze pe scaun între două femei, şi neevreice. Noroc cu stewardesa care a rezolvat repede problema. L-a aşezat pe scaunul din faţa mea.

Și ca să fie totul rotund, vedem un film şi-mi spun că Dumnezeu a vrut aşa! Actorii principali erau Denzel Washington, Val Kilmer şi...Jim Caviziel, ultimul, de astă dată, într-un rol negativ. Este actorul care l-a interpretat pe Iisus în filmul lui Mel Gibson.

Românii au adus ploaia în Israel

Cu somnul încă colcâind prin gene, am urcat în autocar. Realizam ca suntem în Israel si totusi nu ne puteam dezlipi de somn. Am ajuns la hotel în preajma orei două, ni s-a spus ca vom avea o zi grea, ghidul nostru pentru Israel, Andrei Licher, ne așteptase la aeroport si ne-a întâmpinat cu Ia uite, ați venit dvs. și a început să plouă în Israel! Mă trezesc instantaneu. Adică, suntem oamenii care aduc ploaia? M-a privit surprins: Ploaia? Da, dar si cât de bună este ploaia aceasta pentru Israel.

Ca sa fiu cât se poate de atentă la ce se întîmpla în jurul meu, încep sa iau cuminte, notițe. Aterizasem pe aeroportul Ben Gourion, terminalul 3, cel care fusese declarat în anul 2000, aeroportul anului. Este cam de 8 ori mai mare decât vechiul aeroport care, la rândul său, era mai mare de 4 ori decât Otopeniul autohton. La fiecare 3 minute un avion aterizează și un altul decolează.

În timp ce coboram către Controlul pașapoartelor am putut constatat ca nu eram singurii turiști. Pe banda rulantă eram români, spanioli, italieni, francezi, nemți…ce mai, Turnul Babel se ridicase iar, pe banda lungă de 100 de metri și lată de 1 m.

Interesant este că israelienii nu-şi folosesc niciodată autoturismele ca să se deplaseze în afara ţării, pentru aceasta folosesc doar calea aerului. Există posibilitatea ieşirii prin Iordania sau prin Egipt, dar amintirea Intifadei din 2000 dar şi a ancestralei scoateri din sclavie îi fac reticienţi şi preferă avionul.

Primele informaţii sunt...culinare

Primele informaţii despre Israel sunt cele...culinare. Măi să fie! Aflu mai întâi despre kashrut. Ce înseamnă asta? Evreii nu asociază carnea cu lactatele. Ei au o vorbă despre acest obicei. Nu mănânci carnea fiului în laptele mamei. În restaurante există câte un rabin care verifică pregătirea şi respectarea legilor kashrutului. Mâncarea se pregăteşte în vase folosite numai pentru carne ori numai pentru brânzeturi. Nimic nu se amestecă. Fiecare produs are frigiderul său, oalele sale, tacâmurile sale.

Apoi, evreii mănâncă doar carnea animalelor care au unghia / copita despicată şi sunt rumegătoare. Mă gândesc, săracul porc, ce-o fi el de vină că are copita despicată dar nu rumegă? Eh, răspunsul este cât se poate de clar. Păi, în pustiu, la 50 de grade, în timpul ieşirii din Egipt şi pornirii spre Ţara promisă, nu se puteai mânca porc pentru simplul motiv că la această temperatură, carnea acestui animal se strică.

Legea kashrutului permite ca la 2 ore după ce s-a mâncat brânză să mănânci şi carne, dar după carne trebuie să treacă cel puţin 6 ore până la consumul de lactate. De fapt, evreii sunt primii care au realizat că digestia trebuie să se desfăşoare în bune condiţii. Produsele lactate se digeră mai uşor, pe când cele de carne au nevoie de trei ori mai mult timp ca să se mistuie.

Ierusalimul zilelor noastre

Plouă. În rafale. În runde. Iese Soarele. Câteva clipe. Iar plouă. Cu toate acestea se construieşte într-un ritm care îţi taie respiraţia. Peste tot nu vezi decât şantiere. Ce mă agasează sunt străzile. Unele au două benzi, altele patru dar sunt foarte strâmte. Senzaţia că se freacă maşină de maşină este acută. Chiar închid ochii şi aştept scrâşnetul de fiare, dar...trec atât de aproape una de cealaltă încât ai impresia că dacă întinzi mâna, îl atingi pe şoferul celeilalte.

Viaţa pare să se desfăşoare normal, nici nu ai spune că mai acum câţiva ani, mai precis în 2001 intifada arabă a zguduit liniştea acestei ţărişoare, din dorinţa creării şi a unui stat palestinian. Povestea însă este mai veche şi s-a derulat din momentul asasinării lui Ictac Rabin. Puţin ştiau în acel moment din 1994, că Rabin reuşise să aplaneze conflictele, că era pe punctul să semneze o pace care ar fi adus linişte nu doar Israelului ci întregului Orient apropiat, că a fost leaderul israelian care a crezut în Yasser Arafat şi l-a susţinut. Arafat nu mai este nici el dar, Suha Arafat trăieşte la Paris din banii pe care leaderul palestinian se pare că i-a adunat într-un cont generos. Remarc maliţia dar şi regretul din vocea ghidului nostru.

Munca la negru este taxată greu

Prefer să întreb dacă Israelul are probleme cu munca la negru. Au fost peste şase sute de mii de muncitori care au lucrat la negru, dar astăzi legislaţia în acest sens este extrem de dură. În urmă cu două săptămâni, poliţia şi cei de la Emigrări au făcut o descindere în miez de noapte la o firmă de construcţii. În urma controlului au fost descoperiţi 7 muncitori fără acte. Patronul a primit o amendă de 150 000 de dolari şi 3 ani de puşcărie. Sinceră să fiu m-am cam blocat auzind ce spune. Oare ce s-ar întâmpla dacă acestea s-ar petrece la noi?!

Puşcărie pentru parlamentari

Nu pot să nu remarc că Ierusalimul are aspect de fortăreaţă, dar şi faptul că sistemul de încălzire al locuinţelor este pe bază de energie solară, panourile acestor instalaţii domină acoperişurile. Remarc peluzele îngrijite, măslinii tunşi la acelaşi nivel, tufele de begonia, ficuşii şi agavele. Aleile sunt petruite cu piatră de munte. În dreapta dvs este Knessetul. Ca un animal de pradă ciulesc urechile atentă. De aici este condus Israelul.

Knessetul este unicameral. Din el fac parte 120 de parlamentari, oameni foarte bogaţi care nu au nici un interes să facă party - priuri şi nici să se asocieze în vreo afacere cu iz de fraudă. Cu toate acestea cel puţin 10 parlamentari israelieni sunt cercetaţi penal. Unul dintre aceştia este fiul lui Ariel Sharon care a primit 9 luni de puşcărie pentru banii primiţi din afară în sprijinul partidului tatălui său care nu au fost declaraţi şi pentru care nu s-a plătit impozit. O altă doamnă parlamentar a oferit o masă susţinătorilor ei, motiv pentru care a fost exclusă din knesset şi a primit 3 luni de puşcărie. La noi dacă un parlamentar face ce vrea muşchii lui, adică voteză de două ori să zicem nu păţeşte nimic, ba este luat în braţe de ceilalți aleși ca să nu mai spun despre furtișagurile electorale. Wow România, spre ce te îndrepţi?

Ploi şi teste grilă

Întreb dacă este normal să plouă acum. Pentru că plouă de zici că s-au rupt cerurile. Grig Săndulescu, ghidul nostru din România îmi face semn din cap că da. De ce? Păi, nu a plouat când trebuia, era nevoie de apă. Ploile sunt foarte dorite mai ales în nord pentru ca nivelul lacului Tiberiada (Marea Galileii - n.r.) să nu scadă.

Gândesc cu voce tare poate aşa ne spălăm păcatele . Iar doctorul Ionescu îmi răspunde cu ceva drăguţ. La Spitalul din Bacău unde lucrează domnia sa, preotul, tânăr şi cu iniţiativă, adept al noilor tehnologii, pentru a suplini lipsa de timp a găsit o modalitate inedită de a-şi practica meseria. Spovedeşte la celular sau dai un test grilă unde bifezi ce păcate ai şi în 2 minute gata spovedania.

Sabatul şi ultrareligioşii

Ierusalimul este pentru creştinism ceea ce este Mecca pentru islam. Mi-amintesc că în timp ce coboram spre autocar am văzut că se făceau pregătiri pentru nuntă. Ce nuntă se face la mijlocul săptămânii? Una ultrareligioasă, primesc răspunsul imediat. Îmi spun că mâine, adică joi, voi sta cu ochii în patru să văd şi eu cum se desfăşoară, asta în cazul că nu îmi este somn.

Shabatul începe vineri seara şi până sâmbătă seara când se văd primele trei stele pe cer, nu se face nimic, nici nunţi şi nici mâncare, mă lămureşte repede Andrei. A, păi am văzut că pe liftul din dreapta este o plăcuţă pe care scrie shabat. Andrei zâmbeşte iar Grig râde: Da, liftul este lăsat să meargă în gol. Revin la povestea lui Andrei, Și nu se face nimic, nimic? - continui ca Toma necredinciosul. Nimic. Mâncarea se face de joi şi au nişte plite computerizate care păstrează mâncarea călduţă. Majoritatea însă, în ziua de azi preferă ca de shabat să stea la hotel. Ei, da, asta democraţie. Peste informaţiile care au năvălit peste mine ca un torent se suprapune imaginea din avion, când un asemenea ultrareligios nu a vrut să stea pe scaun între două femei. Iar înainte să ies din hotel am vrut să fac o fotografie şi un perciunat s-a repezit la mine. Noroc că nu eram singură. A, mă trezeşte Andrei la realitate, ultrareligioşii nu fac armată!Dar fac copii! - clar am mâncărici la limbă. Da, fac copii!

Armată cu dormit acasă

Şi că tot a amintit Andrei de armată vreau să vă spun că în Israel, băieţii fac 3 ani de armată iar fetele 2. După terminarea celor 12 clase obligatorii, se pleacă în armată nicidecum la facultate. Singurele care mai au o portiţă de scăpare sunt fetele care fie se căsătoresc, dar şi aici este o problemă, că evreii nu se lasă aşa uşor păcăliţi şi şi-au dat repede seama că poate fi vorba şi despre mariaje de convenienţă, sau se declară pioase şi trec la studiul intens al religiei.

Cei mai buni elevi sunt subvenţionaţi de stat, pentru a rămâne angajaţi permanenţi în armată sau pentru a continua apoi facultatea. Ei au posibilitatea să îşi continue şcoala şi abia apoi să plece să-şi satisfacă stagiul militar.

Cei care optează pentru şcoală au posibilitatea că mai urmeze clasele a XIII-a şi a XIV-a. După clasa a XIII-a au diploma de tehnician terminarea clasei a XIV-a este echivalentă cu diploma de subinginer. Apoi obligatoriu se încorporează ca simpli soldaţi. Indiferent însă de pregătirea şcolară, dacă sunt soldaţi buni, au şansa să doarmă acasă nu neapărat în cazarmă. După terminarea stagiului militar ei pot continua studiile urmând o facultate sau se pot angaja. Cei care au urmat clasele a XIII-a şi a XIV-a fac armată şi au soldă şi pot opta să rămână în cadrul armatei după terminarera stagiului.

1100 de dolari salariul mediu pe economie

Haideţi să ne aruncăm acum privirea şi asupra vieţii sociale a Israelului dacă tot am ajuns în acest punct. Salariul minim pe economie este 1100 de dolari, cam 4200 de shekeli (moneda naţională a Israelului - n.r.).

La stabilirea salariului se iau în calcul membrii familiei. În aceste condiţii însă, Ierusalimul este cel mai sărac oraş. De ce? - nu înțeleg, am văzut un oraș cu iz de metropolă. Pentru că mai bine de jumătate din populaţia Ierusalimului este ultrareligioasă, adică ei nu lucrează, nu fac altceva decât se...roagă şi fac...copii. În familiile cu 12 - 13 copii se adaugă la calcul şi părinţii.

Ca să trăieşti decent în Israel veniturile tale trebuie să se situeze undeva la 15000 - 18000 de shekeli. O familie compusă din 15 membrii are nevoie în aceste condiţii de circa 25.000 de shekeli. Cu toate acestea ei nu primesc mai mult de 10.000 shekeli. Și în aceste condiţii intervine statul israelian prin Serviciul de Asigurări Sociale şi suplimentează ceilalţi 15.000 de shekeli dar se pun și  anumite condiţii, o asemenea familie nu trebuie să aibă autoturism propriu şi să nu iasă din ţară decât de cel mult 3 ori pe an. Trei ori.