Urcând Muntele Sionului în căutarea Înaintemergătorului

Ca să urci pe Muntele Sionului, mai întâi trebuie să admiri Muntele Măslinilor. Ploaia a risipit ceaţa, deşi franjurii alburii încă rezistă agăţate de crengile măslinilor. Să le spui munţi este impropriu spus mai ales că altitudinea nu este mai mare de 7 - 800 m. Dar câtă încărcătură mistică se resimte aici. Trecem prin Valea Gheenomului! - ne atenţionează Andrei să privim undeva tot în dreapta. Aici, ne spune Cartea Sfântă, exista acum câteva mii de ani un idol de foc. Mamele considerau un act de eroism tribal să-şi sacrifice copiii zeului Baal. Valea era secerată ziua şi noaptea de gemetele şi ţipetele copiilor sacrificaţi şi un miros înecăcios se ridica spre cer. Stomacul meu spune altceva aşa că întorc privirea la fereastră.

Panorama Ierusalimului este uluitoare. Nu am să mă opresc acum prea mult decât câteva informaţii necesare pentru a vă lăsa plăcerea să descoperiţi Ierusalimul prin ochii mei, ceva mai încolo. Asemeni unei pietre preţioase aşezate la loc de cinste într-o bijuterie, iar artizanul nevăzut continuă să o cizeleze. Oraşul este aşezat între Marea Moartă şi Munţii Moabului aşa că nu este de mirare dacă pare un loc încărcat de legende, de mistere, tradiţii şi superstiţii.

5687 de ani de la Facerea Lumii

Suntem în anul 5687 de la Facerea Lumii. În urmă cu peste 3000 de ani, David cucerea acest teritoriu şi-şi stabilea aici capitala. Aşa se face că Ierusalimul este cea mai veche capitală din lume. Ierusalimul a cunoscut drama cuceririi, distrugerii şi reconstrucţiei, totul împletit cu experimentarea unor stări şi întâmplări neobişnuite mai ales că aici a cunoscut forma sa cea mai perfectă, o religie care nu semăna deloc cu celelalte religii pentru că oamenii se închinau unui singur zeu căruia îi spuneau Dumnezeu...aşa cum dacii se închinau unui singur zeu numit Zamolxe...interesantă similitudinea!?  Valea Siloamului este locul în care David a decis construcţia unei noi capitale. Aşa se face că patru ziduri, sub un km fiecare, închid vechea cetate a Ierusalimului.

Suntem pe drumul care lega anticul Betlehem de sudul Israelului. Cred că ne spusese Andrei ceva despre asta. Fiecare vale din jurul Iersualimului are o istorie, o dramă care a fost menţionată în paginile Cărţii Sfinte. Este Valea Ayalon unde Joshua s-a luptat cu populaţia din Gibeon, bătălia cu poporul lui Hasmodeu sau Valea Ella unde David l-a înfruntat pe filistinul Goliath. Prin Poarta Sionului a intrat chiar Soliman Magnificul, vocea lui Andrei se pierde undeva peste capetele noastre. Ştiu doar că Solomon, fiul lui David, în anul 920 a. Ch. (Înainte de Cristos - n.r.) a ridicat zidurile cetăţii Ierusalimului care se văd şi astăzi.

Urcând Muntele Sionului

În drum către Biserica Naşterii Domnului, pentru că aceasta o vom vizita pe Muntele Sionului, vedem în zare o biserică ce pare ortodoxă, mai precis pe colina de alături. Este Biserica Sf. Petru Galicantul de pe Muntele Măslinilor. A fost construită pentru a amintit omenirii o întâmplare devenită legendă. Iisus şi-a rugat Apostolii să-l aştepte în timp ce medita în Grădina Ghetzimani. Lui Petru i-a spus că până la al treilea cântat al cocoşilor  se va dezice de el de trei ori, ceea ce s-a şi întâmplat după arestarea lui Iisus.

Mă gândesc cum va fi când vom urca să mergem la Mormântul regelui David. Suntem cel puţin 15 grupuri din toate colţurile lumii, inclusiv unul de japonezi şi fără să vreau îmi trece prin minte o frază din Memoriile unei gheişe. Gheişa este o operă de artă vie care trebuie admirată în mişcare. Dar niciuna din japonezele pe lânga care trec nu are graţia şi diafanul de porţelan al unei gheişe. Au un fel de a-şi manifesta surprinderea şi mirarea care pentru noi pare hilar, dar care pentru ei este cât se poate de normal.

Iniţial Muntele Sionuluise referea la regiunea cetăţii lui David. Muntele a devenit parte integrantă din Ierusalim în perioada regelui Iezechia, secolul VIII a.Ch. În perioada Noului Testament, acesta era înconjurat în întregime de zidurile oraşului vechi. Interesantă este legedena integrării lui între zidurile cetăţii. Doi arhitecţi au fost executaţi de către Soliman Mangnificul, care a reconstruit cetatea, deoarece Muntele Sion fusese uitat în afara meterezelor. Însă cel păstrat în istorie, în amintire şi tradiţie, ca şi ctitor este Solomon care a ridicat zidurile primei cetăţi la 920 a.Ch.

Să nu fotografiați!

Biserica Naşterii Domnului a fost construită la începutul secolului XX pe urmele unei alte biserici. Păşim înăuntru zgribuliţi, ploaia ne ajunsese la piele şi bătea vântul îngrozitor, strepezindu-ne oasele. Jos, în capelă, mormântul este închipuit ca o femeie frumoasă, ce pare că doarme, cu resemnarea aşezată definitiv pe chipul ei. Ni se spune că nu este bine să apărem în fotografie alături de ea şi mă supun. Am totuşi bucuria să aflu că prima frescă, cea a Adormirii este pictată de fraţii Moroşanu, doi artişti care şi-au îngemănat pasiunea pentru pictură cu Credinţa.  Biserica propriu-zisă însă este cea care a făcut vâlvă în lume. Mozaicul pardoselii reprezintă nimic altceva decât...cercul zodiacal. Semnele sunt reprezentate ca în zodiacul occidental fixat parcă în Eternitate cu Marea Cruce în Semne Fixe, Taur - Scorpion, Leu - Vărsător. În Cartea Revelaţiei, versetul 4 cu aliniatul 7, se poate citi: şi primul animal a fost Leul (simbol Leu), al doilea animal plăcut Domnului, a fost Boul (simbol Taur), şi al treilea animal avea faţa unui Om (simbol Vărsător, purtătorul de Apă, cel care deşartă mereu din vasul său altora) şi cel de-al patrulea animal a fost un Vultur zburând (simbolul din vechime al Scorpionului). Firesc ar fi să ne întrebăm, de ce a vrut Dumnezeu, ca simbolurile bisericii sale să fie purtate de semnele fixe? Oare nu tocmai pentru stabilitatea lor, pentru a înrădăcina definitiv şi irevocabil în conştiinţa Omului credinţa unui Trecut, a unui Prezent şi a unui Viitor care fără Dumnezeu nu poate exista?

Măslinul de aur și Cenaclul

O sală pustie, pereţi goi şi mâncaţi de timp şi Măslinul de Aur, ca simbol a roadei pământului care i-a hrănit pe evrei dintotdeauna. În seara dinaintea arestării sale, Iisus a luat masa cu Apostolii Săi, într-un loc retras. Cina cea de taină s-a ţinut în Cenaclu, mai pe ]n’elesul nostru, Sala de Mese. Semnificaţia Cenaclului se păstrează şi astăzi cu sensul de loc de întâlnire, de obicei cele litere sau ştiinţifice. Deşi locul în care ne aflăm datează dintr-o perioadă mult mai târzie, ea marchează zona în care s-ar fi aflat aceasta în aşezările eseniene de pe Muntele Sion. Biseria Hagia Sion a fost ridicată după vremea lui Iisus. Distrusă în 614 p.Ch, locul a fost reconstruit în perioada cruciată pe două direcţii. Capela Superioară sau Cenaclul şi Capela inferioară unde se află Mormântul lui David. Sub dominaţia turcă, s-a adăugat nişa altarului unde se află Măslinul de Aur şi o serie de ferestre. Printre picioarele noastre se plimbă tacticoasă o pisică persană, ce-şi scutură din când în cînd părul ca şi cum ar strănuta.

Casa lui Caiafa

În 1 Regi, 2 cu 10, se spune că Regele David a fost înmormântat în Cetatea lui David, denumire care probabil se referă la un deal din vecinătatea cetăţii. Tradiţia înmormântării sale în acest loc a fost amintită pentru prima oară de călătorul Beniamin de Tudella, la 1172 a.Ch., deci în plină dominaţie cruciată, care a vizitat oraşul. Piatra de mormânt aflată într-o încăpere, este acoperită de un văl de culoarea purpurei, brodată cu aur şi împodobită cu capetele unor suluri de Tora, unele dintre ele salvate de Holocaust. Pentru noi este un pic altfel. În primul rând, bărbaţii nu intră la momrânt prin acelaşi loc cu femeile. Apoi, piatra tombală este acoperită cu un valtrap din catifea neagra pe care este brodat un menorah şi înscrisuri străine înţelegerii mele dar mi se spune că sunt înscrisuri din decalog, iar ceea ce am numi noi cruce este un metirah, adică un cilindru negru cu pereţi de sticlă în care se află Tablele Legii, bineînţeles, o copie a celor aduse de Moshe sau Moise. În Israel nu există loc public fie el teatru, local, instituţie, magazine, chiar la intrarea în restaurant, în care să nu se găsească înscrisuri din decalog.

e pare că aici ar fi fost casa lui Caiafa, ne atenţionează Andrei. Prin geamul aburit reuşesc să desluşesc silueta unei biserici din piatră. Aflu, că în urma unuor săpături arheologii au descopeti o casă care avea pe puţin 12 încăperi. Printre ruine s-au găsit o garnitură întreagă de greutăţi şi măsurători pentru controlul negustorilor din piaţa oficială, fapt care a întărit presupunerea că locuinţa a fost a unui înalt demnitar, poate chiar a lui Caiafa. Cavernele tăiate în stânca din spatele casei erau folosite drept grajduri dar şi drept carcere pentru cei care înşelau în piaţă. Dacă aceasta a fost casa lui Caiafa este posibil ca Iisus să fi fost ţinut într-o asemenea carceră. Biserica ce a încorporat acest aşezământ, este cea cu hramul Sf. Petru Galicantul despre care v-am vorbit ceva mai sus.

La Ain Karem cu Înaintemergătorul

Drumul până la Ain Karem este istorvitor în sensul că în jurul nostru nu este decât apă, ceea ce oboseşte. Pe parcursul acestor itinerare îmi voi spune de multe ori că Dumnezeu a vrut să-mi pună credinţa la încercare, dacă nu cumva vremea urâtă mă va face să rămân la hotel. Dar El ştie ce a zidit în mine. Totuşi senzaţia de diluviu nu dispare şi mă gândesc cum am să mai fac eu pe erudita cu dinţii clănţănind de frig?!

Urmărind Evanghelia lui Luca aflăm că Maria a plecat dintr-un sat din ţinuturile  muntoase ale Iudeei pentru a o vizita pe verişoara ei Elisabeta şi unde avea să locuiască timp de 3 luni. Acest loc se numeşte astăzi Ain Karem sau Ein Karem. Ca să ajungem la Biserica Vestirii, cea care marchează locul de întâlnire dintre Maria şi Elisabeta, intrăm pe o străduţă mică, strâmtă, uşor în pantă, numai bine ca apa care se scurge din ploi să ne umple nouă pantofii. Surprinzător că brusc, deodată, nu-mi mai este frig. Ba chair aş spune că-mi este foarte bine.

Bucură-te Marie...

Biserica Vestirii a fost ridictă peste peştera care, după o veche tradiţie din secolul V a.Ch., spune că ar fi locul de întâlnire dintre cele două femei. Amândouă erau însărcinate şi la îmbrăţişarea Mariei, pruncul din pântecele Elisabetei a mişcat, iar aceasta s-a aruncat în genunchi la picioarele Fecioarei închinându-se: Bucură-te Marie Cea plină de Har, Domnul este cu Tine, Binecuvântată eşti Tu printre femei şi Binecuvântat e rodul pântecelor Tale... Biserica răsună de cântec. Mă zgribulesc toată. E ca şi cum Fecioara şi Elisabeta adresează fiecărui vizitator un Bine aţi venit. Se ţinuse o mesă pentru grupul de italieni şi de filipinezi. Coborâm uşor în Peştera unde se spune că a venit pe lume Înaintemergătorul, Ioan Botezătorul. Locul este marcat de crucea cruciată, adică crucea grecească, cu braţe egale la care s-au adăugat, între braţe, alte patru cruci mai mici. Ies afară tremurând, încât cineva chiar mă întreabă ce am păţit. La rândul meu întreb de ce. Petru să suneteţi albă ca varul şi tremuraţi din toate încheieturile. Nu apuc să mai răspund, clatin doar capul. Ar fi prea puţin să exprim în cuvinte ce simt...

Abia afară mă liniştesc şi brusc am o altă supriză. Pe fiecare perete, înscrisuri în toate limbile lumii. De fapt, acest Magnifiant cum se numeşte, sunt vorbele rostite de Maria către Elisabeta, şi le regăsim în Evanghelie, la Luca, 1 cu 46 - 49 : Măreşte Sufletul Meu pe Domnul Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele lui. Sunt 41 de plăcuţe din faianţă, fiecare plăcuţă reprezentând călătorii unui stat. Înfrigurat o căutăm pe a noastră. Este şi ea, donaţie a fost făcută în 1995. Trag aer în piept cu mândrie. Iată am ajuns şi eu aici. Este uimitor cât de bine te simţi în aceste momente, de fapt, abia departe de casă îţi dai seama că inima ta bate româneşte. Apuc să arunc o privire asupra clădirii. Remarc structura rafinată şi îmi închipui cum răsună clopotele zilnic aici. Din 1938 Biserica este în grija cinului francisca. Niciodată n-am să înţeleg de ce a fost nevoie de atâtea credinţe când este doar un singur Dumnezeu, dar El îşi are socoteala Lui...