La adăpostul dealurilor subcarpatice din Prahova, la numai 85 de kilometri de București, se întinde pe o suprafață de 150 de hectare o adevărată oază de liniște, istorie și cultură – Domeniul Cantacuzino de la Florești, care stă mărturie pentru una dintre cele mai vii și mai boeme epoci ale istoriei României, epoca nobiliară a începutului de secol XX. Include cea mai frumoasă clădire istorică de pe Valea Prahovei, Palatul Micul Trianon, Taj-Mahalul românesc, construit în semn de iubire de către prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino pentru soția sa Ecaterina. 

Încă de cum pășești pe Domeniul Cantacuzino de la Florești, județul Prahova, simți cum te învăluie liniștea și prospețimea naturii încă nealterate, presărată cu elemente arhitecturale unice ale secolului trecut. Dacă vrei să-ți petreci câteva ore într-o oază de pace, cultură și istorie, Domeniul Cantacuzino poate fi una dintre cele mai inspirate alegeri. 

Spiritul și farmecul domeniului s-au păstrat chiar și după un secol plin de evenimente zguduitoare. Recuperat de către Maria Ioana Cantacuzino, acesta a ajuns, în prezent, în posesia Fundației Cantacuzino Florești, care dorește să-i redea strălucirea de altădată și să-l transforme într-un spațiu care să găzduiască evenimente speciale. 

150 de hectare presărate cu istorie

Cel care a dorit să aducă o altă lumină moșiei de la Florești a fost Gheorghe Grigore Cantacuzino (1833-1913), unul dintre cei mai bogați oameni ai epocii sale, cunoscut și sub numele de Nababul, descendent al lui Constantin Brâncoveanu și de două ori prim-ministru al României. Acesta a dorit să îi construiască soției sale Ecaterinei un palat cu totul și cu totul deosebit și măreț. Dovada iubirii sale față de cea care i-a fost alături stă și în inițialele „CC“ - Catherine Cantacuzino, împletite pe capitelurile coloanelor Micului Trianon.

Astăzi domeniul se întinde pe o suprafață de 150 de hectare și găzduiește ansamblul unui vechi conac, transformat în sanatoriu T.B.C. (în curs de dezafectare), o biserică de secol al XIX-lea, un castel de apă în formă de turn medieval. De asemenea, pe domeniu se găsește o gheţărie şi un beci, împreună cu o serie de pièces d’eau ale parcului (un bazin, un fost nimfeu, o fântână) şi dotări tehnice. 

Domeniul cuprindea în urmă cu un secol grădini de agrement și terenuri de vânătoare și echitație, iar în partea de sud un parc imens cu arbuști rari, în jurul unor copaci bătrâni, care a fost completat de către arhitectul Emile Pinard cu o grădină à la française. 

Palatul Domniței, copie a Trianonului de la Versailles

Domeniul Cantacuzino este recunoscut astăzi în special datorită impresionantei ruine a Palatului Micul Trianon, care se află și el într-un punct de belvedere de unde se pot admira parcul dendrologic al domeniului și pădurea.

Palatul este capodopera arhitectului Ion D. Berindei, cel care a realizat pentru Nababul de la Florești și reședința princiară așezată în Calea Victoriei din București.

Istoria Palatului Micul Trianon coboară până în 1911, când prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino începe construcția acestuia pe locul vechiului conac. Dorind să-i confere un aspect la fel de spectaculos precum cel al Palatului Trianon de la Versailles, palatul de la Florești a fost construit pe trei niveluri inegale - demisol, parter și etaj, fațada conținând zece coloane neoclasice. Pe fațada sudică se mai păstrează un basorelief cu doi îngeri care poartă blazonul familiei. 

Palatul a beneficiat de o construcție solidă și modernă - beton armat, șină de cale ferată și granit, sistem de încălzire centrală. Meșterii francezi au fost cei care au realizat edificiul în stilul eclectic francez, cu elemente rococo și neoclasice. Micul Trianon de la Florești a fost construit din cărămidă, placată cu travertin. Impresionanta construcție avea la parter 15 încăperi, dintre care o mare sală de onoare, fiind cunoscută de la început ca Palatul Domniței. După moartea Nababului, în 1913, moșia i-a revenit fiului acestuia, Mihai Cantacuzino, căsătorit cu Maruca Rosetti, ce avea să îi devină soție lui George Enescu. Totuși, Mihai nu s-a simțit atras de proiectul tatălui și a abandonat moșia.

Amintirea acestui colț de rai a rămas conturată și de Maruca Rosetti: „Adevărat paradis terestru...Colorit bogat, armonios împărțit: straturi înflorite, catifeaua de un verde intens a pajiștilor netede, carpeni rămuroși, tunși impecabil, tufe pline de flori mirositoare, bazine, fântâni arteziene după moda franceză, linia clasică a aleilor lungi, cu pietrișul fin bine netezit, care aminteau de grădinile de la Versailles...pâlcuri de vile luminoase și de pavilioane vesele, împodobite cu capucine și mușcate“.

Cum a ajuns totul o ruină

Criza economică și izbucnirea Primului Război Mondial, precum și moartea Nababului au împiedicat finalizarea proiectului. Nici după al Doilea Război Mondial lucrările de restaurare și utilizarea palatului nu au fost posibile, pentru că Micul Trianon a împărtășit soarta a aproape tuturor reședintelor de țară din Romania, fiind preluat de către stat.  

În timpul războiului, nemții au luat tabla de cupru de pe acoperiș și sobele de teracotă, apoi rușii au furat tot ce mai era de valoare. Cutremurul din 1940 au afectat semnificativ clădirea, iar cel din 1977 au lăsat-o fără coșuri și ziduri interioare. În plus, în ultimii 100 de ani, hoții au demontat și demolat tot ceea ce putea fi refolosit ca material de construcție.

Gazdă a evenimentelor culturale și sportive

Domeniul Cantacuzino a găzduit în ultimii ani mai multe evenimente culturale, educaționale și sportive. În 2019, mai multe competiții ecvestre cu ponei și cai au avut loc aici și s-au bucurat de o largă participare a publicului. Vizitatorii au putut admira eleganța cailor aflați în competiție, i-au putut încuraja pe concurenți și au avut posibilitatea de a explora unul dintre cele mai frumoase domenii din România.  

De asemenea, pe Domeniul Florești a avut loc în luna august a anului trecut prima Școală de Vară de restaurare peisageră din România. Mai exact, Școala de Vară „ÎnFlorești“ a adus laolaltă studenți și tineri profesioniști din România și de peste hotare care activează în domenii precum peisagistică, arhitectură, patrimoniu cultural, istorie și arte vizuale. Împreună cu experți europeni de renume și specialiști români care activează în domeniul patrimoniului cultural și al grădinilor istorice, s-au dezbătut teme de arheologie de grădini și de restaurare peisagistică. 

În luna august a acestui an, în perioada 17-27 ale lunii, se va desfășura a doua ediție a Școlii de Vară de pe Domeniul Cantacuzino Florești. Se vor organiza trei ateliere dedicate patrimoniului cultural și natural – de arheologie, de arboricultură și de arhitectură. 

Acest eveniment este organizat de Fundația Cantacuzino Florești în parteneriat cu Asociația ARCHÉ, Pro Patrimonio și Institutul Național al Patrimoniului și se înscrie în seria Școala de Vară ARCHÉ – program anual dedicat domeniilor istorice și care aduce împreună studenți și profesioniști din domenii conexe patrimoniului cultural.

Cum ajungi la Domeniul Cantacuzino? 

Venind 84,5 kilometri dinspre Bucureşti, pe DN 1, trecând de Ploieşti şi imediat după Băicoi, următoarea ieşire la stânga, după Complexul Paralela 45, este pentru Floreşti. Virezi la stânga pe Drumul Județean 720 Florești – Călinești, iar de acolo domeniul este la o aruncătură de băț. Domeniul Cantacuzino se poate vizita zilnic, între orele 8.30-19.30, iar intrarea este liberă. Pentru un tur ghidat, programările se fac cu 48 de ore înainte. 

Toate resursele financiare strânse din evenimentele pe care le găzduiește domeniul sunt direcționate către Fundația Cantacuzino Florești, care se ocupă de proiecte educativ-creative oferite gratuit copiilor din comunitatea Florești. De asemenea, este încurajată orice donație către Fundația Cantacuzino.