La 75 de ani, Mircea Lucescu n-are astâmpăr. Este la Kiev, unde tratează în continuare preluarea clubului Dinamo.

Mircea Lucescu este un reper al fotbalului românesc. Poliglot, inteligent, mereu preocupat să găsească soluții, Il Luce împlinește azi 75 de ani. 

Anii 40: Născut la 29 iulie 1945 într-o familie săracă din cartierul bucureştean Apărătorii Patriei, Mircea Lucescu a avut în permanenţă mingea de fotbal în preajmă. Bine, minge e mult spus, pentru că „Il Luce” şi cei fraţii săi obişnuiau să rupă pe furiş ciorapii de bumbac ai mamei, având, pentru câteva zile, un balon bine umplut, datorită câlţilor tasaţi. Jucau fotbal nebuneşte, doi contra doi, de dimineaţă până seară, ba chiar şi după căderea nopţii, la lumina becului din faţa curţii. Il Luce stătea vizavi de Spitalul 9 într-o casă modestă. Părinții lui lucrau la spital, ca brancardier, respectiv femeie de serviciu, 

Anii 50: Cei patru băieţi aveau doar două perechi de tenişi, pe care-i încălţau pe rând. “De multe ori, necăjit că nu pot să ies la fotbal, cumpăram dreptul de a purta tenişii de la unul dintre fraţi,  căruia, în schimb, îi făceam lecţiile”, şi-a amintit Lucescu. La 10 ani, Mircea obişnuia să ajute un prieten să împingă un cărucior plin de salate de-a lungul Căii Văcăreşti, trecând pe lângă Cimitirul Cărămidarii de Jos, până în faţa Spitalului 9. Răsplata? Doi lei şi două salate mari. La 12 ani s-a prezentat la o selecţie anunţată de clubul CCA (Steaua), pe Bulevardul Ilie Pintilie, dar a fost refuzat de antrenorul Romeo Cătană.

Anii 60: În 1961 este legitimat la Şcoala Sportivă Nr. 2 Bucureşti, unde activează doi ani, după care se transferă la Dinamo. A debutat în Divizia A pe 21 iunie 1964, într-un meci Dinamo - Rapid 5-2. Primul sezon ca senior, primul campionat câştigat! În ediţia 1964-1965 a primului eşalon a jucat un singur meci, suficient pentru a-şi mai trece un titlu în palmares. Au urmat apoi două campionate în care s-a rodat în „B”, în tricoul Ştiinţei Bucureşti, actualul Sportul Studenţesc, după care a revenit la Dinamo. Pe 2 noiembrie 1966 vine şi prima selecţie în tricoul primei reprezentative: România – Elveţia 4-2. La 15 ianuarie 1969 este căpitan al echipei naţionale a României în memorabilul meci de pe „Wembley”, Anglia – România 1-1. Sfârşitul deceniului îl găseşte tot în „Ştefan cel Mare”, unde îşi câştigase deja postul de titular.

Anii 70: A fost căpitanul naţionalei la Cupa Mondială din Mexic. La finalul meciului cu Brazilia, pierdut la limită, 2-3, marele Pelé i-a solicitat un schimb de tricouri. “Am şi acum tricoul lui, nici nu l-am spălat. L-am păstrat aşa. A fost un mare fotbalist, un fenomen”, a rememorat Lucescu. A câştigat încă patru titluri cu Dinamo, după care a plecat, în 1977, la Corvinul Hunedoara. În 1979 îşi începe cariera de antrenor, tot la Corvinul, dar a continuat în paralel să şi joace. Chiar şi în echipa naţională.

Anii 80: În 1981, la 36 de ani, a devenit antrenorul naţionalei, dar a continuat, până în 1982, să activeze şi la Corvinul. Astfel, „Il Luce” a fost, în această perioadă, jucător şi antrenor la Hunedoara, precum şi selecţioner al României. Pe 16 aprilie 1983 a reuşit o victorie de pomină în faţa campioanei en-titre, Italia, 1-0, prin golul lui Bölöni, reuşind să califice echipa la Euro 1984. Ultimul său meci al său pe banca naţionalei a fost România-Austria (4-0, la Bucureşti) pe 10 septembrie 1986. Din ediţia de campionat 1986-1987, Lucescu a revenit la Dinamo, dar ca antrenor.

Anii 90: În sezonul 1989-1990 a cucerit, ca antrenor, Cupa României şi campionatul cu formaţia Dinamo şi a reuşit calificarea în semifinalele Cupei Cupelor. Tot în 1990 a bifat şi ultima sa partidă ca jucător în Liga I, la 45 de ani, deţinând şi acum recordul de vârstă din campionatul intern. Apoi a activat timp de şapte ani ca antrenor în campionatul italian (Serie A şi B) la Pisa, Brescia şi Reggiana. Pe 8 iulie 1997 s-a întors în România, la Rapid, staff-ul său fiind completat de Nae Manea, Marian Rada şi Rică Răducanu. El a câştigat Cupa României în 1998, respectiv titlul de campion şi Supercupa României în 1999. În perioada 1 decembrie 1998 – 21 martie 1999 a fost antrenor la Internazionale Milano, ulterior revenind în Grant.

Anii 2000: Pe 21 iunie 2000 a semnat un contract valabil pentru două sezoane cu Galatasaray Istanbul, alături de care a câştigat Supercupa Europei şi un campionat al Turciei. S-a mutat apoi la concitadina Beşiktaş, căreia i-a adăugat, de asemenea, un titlu în palmares. În 2004 a ajuns la Şahtior Doneţk, aceasta fiind cea mai prolifică perioadă a carierei, totul culminând cu sezonul 2008-2009, când a reuşit să cucerească Cupa UEFA .

Anii 2010: A pelcat în 2016 de la Șahtior, lăsând în vitrina clubului 22 de trofee. Le-a mai antrenat pe Zenit și naționala Turciei.

Prezent: la 75 de ani împliniți azi, Lucescu e pe cale de a semna un nou contract, cu Dinamo Kiev. El se lovește de opoziția suporterilor, dar e susținut ferm de patronul Igor Surkis. Va merge mai departe povestea lui Lucescu? Mai mult ca sigur că răspunsul e pozitiv. 

360 de meciuri a adunat Lucescu ca jucător în Liga I, reuşind să marcheze 78 de goluri

5 titluri de campion şi o Cupă a României a câştigat, din postura de jucător al echipei Dinamo 70 de selecţii şi 9 goluri la prima reprezentativă a avut “Il Luce”

6 trofee a adunat antrenorul Lucescu în România, la Rapid şi Dinamo 3 trofee a cucerit Mircea ca antrenor în Turcia, la Galatasaray şi Beşiktaş. Are o Supercupă a Europei cu Galata

21 de trofee a cucerit “Il Luce” la Doneţk, în cei 11 ani petrecuţi la Şahtior, cel mai important fiind Cupa UEFA din 2009

58 de meciuri a adunat pe banca naţionalei României pe care a calificat-o la Euro 1984.