Poteca Regală din Munții Bucegi, Sinaia, un traseu prin mijlocul naturii presărat cu istorie, reprezintă o excelentă variantă de a petrece o zi în care să-ți încarci plămânii cu mult aer proaspăt, mintea cu file de istorie, iar sufletul cu multă liniște. 

Poți petrece o zi în Sinaia și fără să simți forfota specifică stațiunilor de pe Valea Prahovei. Iar Poteca Regală, un traseu ce poate fi parcurs în cel mai lent ritm într-o oră și jumătate (dus, dar mai puțin la întors) și care te scoate într-o caldă poiană – Poiana Stânii, este una dintre variante. O potecă pietruită, prin mijlocul pădurii, prin inima Parcului Național Bucegi, ce poate fi parcursă și de copii de vârste foarte mici. O potecă pe care vei călca, cu adevărat, pe urmele lăsate acum mai bine de 100 de ani de Regele Carol I, Principele Ferdinand și Principesa Maria și, mult mai târziu, de Regele Mihai. 

Cum urci spre Cota 1400, la un moment dat, drumul se bifurcă. La stânga, drumul asfaltat continuă spre Cotă, spre dreapta, începe traseul pe Poteca Regală, marcat din loc în loc cu „linie albastră“. După 50 de metri se trece un pod peste pârâul Peleș, amenajat prin lucrări hidrotehnice în anii 2000-2003. Până aici se poate ajunge cu mașina, mai departe doar pe jos. Ar fi și păcat, dată fiind frumusețea locului. Poteca Regală este semnalizată printr-un indicator de lemn, pe care se precizează că sunt 1,7 kilometri de parcurs (1 oră). O potecă pietruită, lată de un metru, care urcă alene. Pentru montaniarzii antrenați, această potecă nici nu este considerată un adevărat traseu montan, însă pentru orășenii veniți în weekend la munte poate fi o provocare. Dacă ești echipat corespunzător, nimic nu îți poate sta în cale. Având în vedere că aleea este pietruită cu piatră fasonată, asimetrică și colțuroasă, acoperită cu frunze uneori umede, e clar că ai nevoie de încălțăminte adecvată. În plus, nu uita că ai fugit poate din București de arșița soarelui și poate chiar și în Sinaia, în stațiune, era cald, însă la adăpostul pădurii, tot mai sus în Bucegi, cu siguranță vei simți nevoia unui hanorac sau chiar a unei geci. Nu strică să ai la tine o pelerină de ploaie, dar și o sticlă cu apă. Chiar dacă vei simți pe traseu cum te arde setea, nu te încărca cu prea multă apă, căci poteca te va scoate puțin mai sus chiar la un izvor cu apă limpede și rece. 

Poteca urcă în permanență, în serpentine mai largi sau mai strâse. Pădurea ne înconjoară din toate părțile și ne dă o senzație plăcută de răcoare și curat, din când în când ne mai apar în cale stânci golașe ori acoperite cu mușchi verde sau arbori doborâți de vânt și ploi. Traseul se menține în condiții bune, dar, totuși, în câteva locuri pietrele din caldarâm lipsesc, iar balustradele din lemn (oricum nesigure) mai apar doar în cateva locuri. Tot urcând, la un moment dat, poteca se bifurcă. Mergem în continuare la stânga, pe sub versant, ocolim un perete vertical de stâncă și, după câteva zeci de metri, ajungem la izvorul de care vă spuneam mai sus. Un izvor amenajat de cei de la ICF Sinaia în 1980, cu apă rece, numai bună să-ți dea energia necesară să-ți continui traseul până la Poiana Stânii. De fapt, de aici chiar nu mai este mult. 

Poiana Stânii - pădurea se retrage pentru a admira crestele munților

De la izvor, mai mergem câteva minute și ajungem în Poiana Stânii sau Poiana Stânei Regale. Aici, pădurea se retrage și lasă în fața ochilor o priveliște superbă, o înșuruire de creste montane (versantul răsăritean al Bucegilor). Fâneața montană se întinde pe 17 hectare și este declarată rezervație naturală botanică. Poiana este străjuită de o stâncă înaltă pe care sunt înfățișate, într-un tablou, portretele regilor și reginelor României. Cândva, dar nu cu mulți ani în urmă, aici erau terase, cu mușcate sănătoase de munte, cu ceune aburinde ce-i așteptau pe turiști. Azi locul este parțial demolat și pare c-ar urma să se ridice o nouă construcție. 

Și dacă tot ai ajuns până aici, ar fi păcat să ratezi „cireașa de pe tort“ a traseului. Stâncile Franz Joseph – monument natural geomorfologic. Din Poiana Stânei Regale, pe lângă niște bănci de lemn, urci pe o distanță de 15-20 de metri o potecă formată din trepte înalte și abrupte din lemn, până ajungi deasupra stâncii. Stâncile Franz Joseph sunt semnalizate printr-un indicator de lemn. Urmează o scară betonată, cu balustradă metalică, ce urcă până la punctul de belvedere. De pe platformă se deschide o panoramă încântătoare asupra Văii Prahovei (Bușteni, cartierele Zamora și Cumpătu), a Munților Baiului, Piatra Mare și Postăvaru. Cum cobori de pe platforma stâncilor, la dreapta, poți observa între copaci o altă platformă amenajată special pentru a putea observa de aici peretele vertical al Stâncilor Franz Joseph. Pe perete se află un basorelief înfățiându-i pe Împăratul Franz Joseph față în față cu regele Carol I și Regina Elisabeta.

De aici, te poți întoarce în Poiană și, de acolo, înapoi pe Potecă. Un indicator îți arată că până în Sinaia, jos în stațiune, ai de mers 50 de minute. Nu uita, fă-ți plinul cu apă de la izvor dacă ți-ai consumat proviziile cât timp ai stat în Poiană. Și dacă îți amintești că ți-am spus că drumul se bifurcă înainte de a o lua la stânga spre izvor, îți spun acum că, la dreapta, aleea (și ea pietruită) te-ar fi dus direct, în 5-10 minute, la Stâncile Franz Joseph.  

File de istorie

Poteca Regală, Poiana Stânii și Stâncile Franz Joseph te încântă prin frumusețea lor pură, însă toate au o adevărată încărcătură istorică. Poteca Regală a fost trasată imediat după inaugurarea Castelului Peleș din 1883, la început fiind o cărare nepietruită. Ulterior, prin 1889, poteca a fost pietruită, s-au trasat borduri, au fost umplute intervalele cu piatră din cariera de la Poiana Țapului, iar din loc în loc, erau puse balustrade din beton, frumos lucrate în așa fel încât să semene cu scoarța de copac, ca niște crengi împletite. În perioada comunistă, poteca a fost pavată cu piatră fasonată, iar balustradele au fost înlocuite cu unele de lemn.  

Stâna Regală a apărut ca urmare a nevoii de aprovizionare a familiei regale cu carne proaspătă. Astfel, în poiana de la 1.270 de metri altitudine, au fost construite grajduri pentru vite și câteva căbănuțe pentru îngrijitori. Pentru că peisajul era unui uimitor, familia regală urca des în poiană, călare sau pe jos. În 1909, în Poiana Stânii a fost construită o cabană, unde au fost invitați și numeroși oaspeți ai Casei Regale pentru serbări câmpenești. 

Vizita Împăratului Franz Joseph

Stâncile Franz Joseph au fost amenajate în 1896. În perioada 16-19 septembrie 1896, Împăratul Franz Joseph a fost prezent pe teritoriu românesc cu prilejul inaugurării canalului de la Porțile de Fier și a încheierii lucrărilor de regularizare a fluviului în zona Orșova. La eveniment au participat Regele Carol I, Împăratul Franz Joseph și Regele Serbiei, Alexandru, alături de alte oficialități române și străine. Pe 18 septembrie împăratul Franz Joseph sosește în Sinaia, după ce a poposit și la București. În data de 19 septembrie, ziarul Adevărul scrie: „Împăratul împreună cu Regele, Regina, Prințul Ferdinand și Prințesa Maria, fac astăzi o excursiune în pădurile din apropiere, unde vor lua dejunul. Nici un ministru nu a fost invitat“. Ediția de a doua zi, 20 septembrie, precizează: „La 10 ore dimineața Împăratul împreună cu Regele, Regina, Prințul Ferdinand și Principesa Maria, au făcut o excursiune la stîna regelui. Acolo s-a luat dejunul. Nici o persoană oficială n-a luat parte“. Masa a fost amenajată pe platforma mai joasă și mai spațioasă, iar cei doi suverani au urcat și pe platforma amenajată pe stânca înaltă (situată la o înălțime de 1299 de metri) pentru a admira „o vedere plăcută peste Sinaia și valea Prahovei“. Ei bine, după această vizită oficială, Regele Carol I a dorit ca aceste stânci să poarte numele împăratului austro-ungar - Franz Joseph.

Basorelieful de pe Stâncile Franz Joseph este ascuns în timpul verii de vegetația abundentă. Basorelieful în marmură a fost realizat în primăvara lui 1897 de către pictorul Antoine Lecomte du Nouÿ și amplasat în Castelul Peleș. Sculptorul român Carol Storck a fost desemnat să facă trei copii în bronz ale acestui basorelief care au fost plasate astfel: pe stânca Franz Joseph (existent și astăzi), la Academia Română (distrus) și un exemplar s-a trimis cadou Împăratului. Mulajul în gips al acestui basorelief a ajuns la Galați, fiind adus acolo de istoricul V. A. Urechia. El reprezintă un portal format din două coloane ionice, în dreapta este chipul Împăratului Franz Joseph față în față cu chipurile unite ale Regelui Carol I și Reginei Elisabeta.

De altfel, și numele Regelui Mihai este legat de Poteca Regală. Mai multe publicații au scris de-a lungul vremii că, în preajma abdicării sale, căutat de soldații sovietici, Regele Mihai a fugit cu automobilul de la Castelul Peleș, a trecut pe la cabana din poiană, la Stâna Regală, a abandonat mașina și a coborât pe Poteca Regală, din nou la Castel, unde este însă prins.